Skip to content

Scurt istoric

Istoria Şcolii Gimnaziale “Mihai Viteazul” începe în anul 1971. Şcoala Generală nr. 30 era prima şcoală din cartierul “Craioviţa Nouă”, cartier situat pe platforma de vest a oraşului Craiova.

În timp, denumirea şcolii a suferit modificări:
– Şcoala Generală nr. 30 (cu clasele I-VIII) – perioada 1971-1976;
– Şcoala Generală nr. 30 cu filială de liceu(cu clasele I-X) – perioada 1976-1981;
– Şcoala Generală nr. 30 (cu clasele I-VIII) – perioada 1981-1996;
– Şcoala Generală nr. 30 „MIHAI VITEAZUL” – perioada 1996 – 2012;
– Şcoala Gimnazială „ Mihai Viteazul” – perioada 2012 – prezent.

Niveluri de pregătire: învăţământ primar şi gimnazial şi, pentru o perioadă de 5 ani,( între anii 1976-1981) şi clasele a IX-a şi a X-a.

În anul 1996, şcoala a primit numele Mihai Viteazul. De ce a fost aleasă această personalitate a istoriei românilor drept emblemă a instituţiei? S-au avut în vedere apartenenţa sa la arealul oltenesc, măreţia şi importanţa faptelor sale pentru istoria poporului nostru. S-a considerat, apoi, că patriotismul şi curajul său vor constitui factori moralizatori pentru toţi elevii ce-şi vor desăvârşi educaţia în unitatea noastră.Şi aşa a fost. Şcoala se mândreşte cu realizările foştilor elevi şi cu cele ale elevilor de azi care ne reprezintă în număr remarcabil la concursurile şcolare.

Anul şcolar 1984-1985 a marcat apogeul instituţiei din punctul de vedere al populaţiei şcolare: 3200 de elevi, repartizaţi în 85 de clase şi organizaţi în trei schimburi.
De atunci, în cartea de istorie a şcolii noastre s-au aşternut cuvinte care vorbesc despre toţi şi toate: elevi, profesori, părinţi, dăruire, exemplu, perseverenţă, împliniri… Şi printre rânduri rămân înscrise numele acelora care, alături de colegii lor, au condus cu dăruire destinele şcolii spre folosul copiilor. Sunt numele directorilor: Lupu Ion, Popescu Angela, Marcu Constantin, Popescu Marin, Dabu Angela, Zorilă Ioana, Nigrini Ana Rodica, Năstase Alexandrina Maria și Cotfasă Dana Maria .

În Şcoala Gimnazială „Mihai Viteazul” trecutul şi prezentul convieţuiesc într-o formulă perfectă, iar cei ce vor urma au datoria de a prelua această formulă şi de a adăuga ceea ce este necesar pentru continua perfecţiune.